Cine e Nabbú?

Nu ştiu dacă interesează pe cineva cine sunt. Dar, ca să nu moară nimeni de curiozitate, o să înşir câteva banalităţi aici.

Când nu fac ceva interesant, trăiesc în „aşa-zisa capitală a României” (citat din Eminescu). Sunt de vreo 6 ani student şi sper să mai fiu o vreme de-aci încolo. Spre disperarea părinţilor. Sunt şi gânditor de fel, îmi place să despic firul în paişpe, şi mă enervează clişeele de tipul „frate, trebuie să-ţi trăieşti viaţa la maxim”.

Mă regăsesc cu greu în lumea contemporană. Când mă apucă traumele, îmi iau căsuţa în spinare şi plec. Uneori sper s-ajung aşa de departe, încât să uit drumul înapoi. Din păcate, am fost dotat cu o memorie bună. Şi cu o doză de masochism, absolut necesară pentru un român.

Singurul lucru ce mi se pare semnificativ e trăirea spirituală. Nu naiv-religioasă, nici mistic-„energetică” şi nici ascetică, ci pragmatică, concretă şi clară. Cu toate că somnambulismul nostru e încă intens, la un moment dat tot va trebui să ne trezim. Şi clipa aceea nu va fi una plăcută.

Sau adaugă-mă cu acelaşi ID pe Yahoo! Messenger, promit să nu fiu foarte ursuz.