Trupa lui Papuc
21 mai 2009
Cei care mă cunosc măcar puţintel ştiu că urăsc pe toată lumea. Nu din teribilism, ci din vocaţie. Ei bine, unele din chestiile pe care le urăsc cu cea mai mare pasiune sunt „trupele”. Adică toate adunăturile alea de gargaragii, care chipurile produc „entertainment”. A nu se înţelege greşit, chiar am câţiva prieteni care fac parte din „trupe”. Nu am nimic cu ei personal, ci cu rolul lor „instituţional”: ăla de-a face hărmălaie pe scenă.
De fapt ce mă enervează din cale-afară sunt „aspiraţiile” adolescenţilor. Există o categorie largă care speră s-ajungă fotbalişti, actori, sau cântăreţi într-o trupă. Ca puştanii din filmele americane. Sigur, mai e cealaltă categorie de anvergură, a calculatoriştilor. Rar auzi însă pe careva că visează să ajungă fizician. Sau agronom. Sau cultivator de cactuşi. Să nu mai zic, dacă eşti într-o trupă trebe musai să ai o poreclă. Nu se poate să fii Mihai adică. N-ai avea ce căuta acolo. Tre’ să-ţi zică Jimmy, sau mai ştiu eu cum. Cu alte cuvinte, trupele sunt încă un stereotip pe care îl dispreţuiesc cu maliţiozitate. Le doresc să le moară microfoanele, să li se scurtcircuiteze aparatura, şi în general să cadă de pe scenă şi să plece dracu’ acasă.
HTML CODE: <img src='http://imgs.heeloo.net/notb.jpg' border='0'/>
toate ca toate ,dar la faza asta ti ai pus 99 % din lume in cap
Frumos mod de a-ti exprima antipatia.
Pe mine ma enerveaza trupele care nu au nimic de-a face cu muzica. Trupa, trupa, dar sa stie si ei ceva, nu doar sa faca harmalaie, vorba ta
In ceea ce ma priveste imi place in special muzica in care “vorbesc” doar instrumentele.
Problema e că prea puţini din ăştia de ajung cunoscuţi sunt mai răsăriţi, sunt tone de „trupe” cu hoarde întregi de fani care nu s-au impus decât prin promovarea agresivă, nu prin „substanţă”.
Vorba ‘ceea: cum e trupa, asa si fanii.