Jumătate de om călare pe jumătate de iepure şchiop
8 aprilie 2009
Nimănui nu-i mai pasă de biata jumătate de fiinţă, asfixiată şi sugrumată de larma imbecilizantă. Empatia se adresează oamenilor monotoni sau de aceeaşi coloratură. Niciodată celor care răsar, care străpung învelişul de plastic al contemporaneităţii. Ei nu sunt observaţi, nu sunt interesanţi, nu sunt o categorie reprezentativă statistic.
De ce promit oamenii verzi şi uscate, dacă nu-s în stare să-şi respecte vorba. Vorbele vin şi trec, o avalanşă de cuvinte fără sens, fără rost, fără intonaţie. O ploaie sinistră de inutilităţi, care nu se mai opreşte. Un iepure şchiop ascuns într-un tufiş se chinuie să se împerecheze. Nimic mai fad şi mai insipid. A făcut asta de n-şpe ori aşteptând ca jumătatea de om să se trezească, să-i cadă din spinare. Dar nu se-ntâmpla aşa. Cei doi rămân agăţaţi, se schimbă unul în altul ca blastula în gastrulă. Se suferă reciproc. Pentru nimic.
si totusi toti inselam asteptarile si nu ne respectam promisiunile
fiecare face o alegere, asteptand apoi sa se trezeasca cealalta parte din el.eu inca caut bunatatea in mine.
„Aşteptările” nu folosesc la nimic… trece viaţa pe lângă tine. Bunătatea zace îngropată aşa adânc de tre’ să forezi ca s-o găseşti.