Garabolniţele există degeaba. Ele stau în pâlcuri de câte 4-6, îşi comunică una alteia jubrele, şi se zaharisesc în mod epileptic. Alimentaţia lor e bazată pe celuloză, pe care o extrag din lufă cu ajutorul ventuzelor. Îşi emit una alteia ţidule tot atât de mintoase, cât borhotul în care zgârmi cu o heaţă. O categorie inutil-vieţuitoare ce trebuie ocărâtă.
Arhiva pentru noiembrie, 2008
