Complexul non-acţiunii
11 octombrie 2008
O gargară inutilă, o repetare absurdă, un nonsens infantil. Pe scurt, un cerc vicios. Noi oamenii suntem slabi. Unii mai mult ca alţii. Ne lipsesc voinţa, încrederea, dorinţa de autodepăşire.
E foarte comod să-ţi găseşti un cerc vicios. De fiecare dată aceleaşi scuze, aceeaşi „dată viitoare”, aceeaşi comoditate, lipsă de motivaţie, amânare.
De fapt, un singur lucru se vrea de la tine. Să-ţi încordezi puţin voinţa. Nu explicaţii, nu „mea culpa”, nimic de acest gen. Nu se supără nimeni dacă nu vrei să te implici. Dar nu promite marea cu sarea şi pe urmă s-o laşi baltă. Asta e cel mai grav.
Am constatat că oamenii au memorie scurtă. Fac mereu aceleaşi greşeli şi se-arată foarte miraţi că eşti lipsit de indulgenţă. Pentru că au uitat. Li se pare c-ar fi greşit şi ei „o dată”.
Deci, nu scuze, nu promisiuni neţinute, în general nimic la timpul viitor. Ne punem pe treabă acum, sau caut alţi colaboratori (adică – etimologic – oameni cu care lucrezi împreună). Despre asta-i vorba.
Concluzia: “Cine vrea să miște lumea trebuie mai întâi să se miște el însuși” (Socrate).