Porumbelu’ bălţat
26 septembrie 2008
Zi înnorată. Ploioasă. Stau şi lucrez de zor la nimic important.
Deodată apare. La început aterizează lin, pe pervazul balconului meu dinspre şosea. Îmi atrage atenţia. Mă uit la el, şi el la mine. Simţim că undeva există o legătură între noi. Reuşim să ne înţelegem reciproc. Conştienţele noastre confluează.
Ştiam că îl cheamă Robert. Cum mi-am dat seama, e greu să vă zic. Ne-am privit reciproc mai mult timp. Apoi, i-am cerut voie să-i fac o poză. M-a lăsat.
La sfârşit, ne-am despărţit, luându-ne rămas bun. Fără regrete. Porumbelul bălţat a zburat la fel cum a venit. Simplu şi demn. Doar eu rămân aici, privind îndelung în urmă-i. Lamentabil.
HTML CODE: <img src='http://imgs.heeloo.net/notb.jpg' border='0'/>
postul asta a fost oarecum pentru ziua asta ploioasa si bolnavicioasa.:)
Ploioasă da. Bolnăvicioasă doar pentru orăşeanul închis între 4 pereţi. Pentru porumbel cu siguranţă nu.
Sunt atat de frumosi. Si iti aduc atat de multa bucurie sa-i privesti…
o zi minunata iti doresc
Liber ca păsările cerului.
Expresia asta te face să presimţi cu păsările aparţin întru totul cerului.
Mereu am invidiat pasarile… in zilele pline de nori, ele au posibilitatea sa vada ce e deasupra lor… noi doar dedesubtul.
Măcar dedesubtul de l-am vedea cum trebuie.