« Discuţie despre clişee
De unde coboară somnul? »
h1

Cum m-am împrietenit cu sitarii

2 martie 2008

Tocmai citeam dintr-o povestire de Turgheniev că „Sitarii nu stau în desime: trebuie căutaţi în liziera pădurii.” Şi, ca orice om crescut în mijlocul betoanelor, m-am întrebat ce mai înseamnă şi asta. O dată, ce fel de păsări sunt sitarii ăştia? Călătoare, pare-se. Pe urmă, cu ce se hrănesc? În esenţă, cu un sigur lucru: râme, pe care le dezgroapă cu ciocul lor ascuţit. Încă n-am reuşit să elucidez misterul: de ce trăiesc la marginea pădurilor? Or fi adepţii ultimei tendinţe din imobiliare. Aia cu mutatul la periferie.

Postat in Con-vieţuitoare | Etichetat , , |

2 comentarii

  1. Turgheniev… inteleg ca l-ai citit, si ma bucura…
    felicitari si succes iti doresc.. si, o primavara bogata in zambete si impliniri, sa te poti desfata cu minunile cu care ne rasfata padurea, si muntele si tot ce e natura si mangaiere sufletului… iti trimit cu gandul, un strop din optimismul meu si o lacrima, o lacrima ca izvor de simpatie, bucurie si implinire
    cu pretuire,
    SIBILLA

         de sfinx667 3 martie 2008 at 20:59
    Răspunde

  2. Mersi, e bun oricând un strop de optimism într-o oală de cinism. ;)

         de Nabbú 3 martie 2008 at 22:25
    Răspunde

Scrieti un comentariu